Mașina de cusut pentru începători, cu acul potrivit materialului, tensiunea reglată pe o bucată de probă și primele cusături drepte pe hârtie

Mașina de cusut pentru începători nu trebuie să aibă două sute de cusături

În 1830, un croitor francez, Barthélemy Thimonnier, a patentat una dintre primele mașini de cusut funcționale și a deschis la Paris un atelier cu 80 de astfel de mașini, care coseau uniforme pentru armată. Croitorii din oraș, convinși că mașinile le vor lua pâinea, au năvălit în atelier și l-au distrus. Peste câteva decenii, mașina de cusut ajunsese în casele a milioane de familii și devenise unul dintre cele mai râvnite obiecte de zestre.

Astăzi, multe dintre aceste mașini stau în dulap, cumpărate cu entuziasm și abandonate după prima încercare, cu firul încâlcit sub material. Problema nu e aproape niciodată mașina, ci câteva lucruri de bază pe care nu le explică nimeni.

Ce mașină se alege

Mașinile mecanice, cu butoane rotative, sunt simple, rezistente și ușor de reparat. Cele electronice și computerizate au afișaj, zeci ori sute de cusături decorative și funcții automate. Pentru începători, câteva lucruri contează mult mai mult decât numărul de cusături: cusătura dreaptă, cea în zigzag, butoniera automată, posibilitatea de a regla lungimea și lățimea cusăturii și un braț liber, pe care se pot coase mânecile și tivurile pantalonilor. Mai contează greutatea. O mașină prea ușoară, de 4-5 kilograme, vibrează și se mișcă pe masă la viteză mare. Cele de 7-9 kilograme stau stabil. Un motor puternic ajută la materialele groase, cum ar fi blugii ori pânza de canava. Mașina de surfilat, cu 3 sau 4 fire, care taie și finisează marginile dintr-o singură trecere, e un al doilea aparat, util mai târziu, mai ales pentru tricot.

Acul potrivit materialului

Acele de mașină au numere duble, de tipul 80/12, iar cu cât numărul e mai mare, cu atât acul e mai gros. Pentru materiale fine, voal ori mătase, se folosește acul 70/10. Pentru bumbac și in obișnuit, 80/12 ori 90/14. Pentru blugi și materiale groase, 100/16, de preferat un ac special pentru denim. Materialele elastice, tricotul, jerseul, cer ace cu vârf rotunjit, care împing fibrele la o parte în loc să le străpungă. Cu un ac obișnuit, cusătura sare ochiuri, iar materialul se găurește ușor. Acele pentru piele au vârful tăiat, ca o lamă mică, iar acele duble permit 2 cusături paralele, perfecte pentru tivurile tricourilor. Acul se schimbă mai des decât cred cei mai mulți: după aproximativ 8 ore de cusut ori după fiecare proiect mai mare. Un ac tocit ori ușor îndoit produce cusături sărite, fir rupt și un zgomot de ciocănit.

Înfiletarea, cu piciorușul ridicat

Cele mai multe probleme ale începătorilor vin dintr-o înfiletare greșită. Regula esențială: firul de sus se trece cu piciorușul de presare ridicat. Doar așa se deschid discurile de tensiune, iar firul intră corect între ele. Acul trebuie să fie în poziția cea mai înaltă, rotind roata de mână spre tine.

Bobina de jos se pune în sensul indicat în manual, iar firul ei se trage în sus prin înțeparea acului, cu o rotire completă a roții. Același fir, de aceeași calitate, se folosește sus și jos. Firul de poliester, universal, e potrivit pentru aproape orice proiect de început.

Tensiunea, verificată pe o bucată de probă

Înainte de orice proiect, se coase o probă pe o bucată din același material, dublată. O cusătură corectă arată la fel pe ambele fețe, cu firele întâlnindu-se în mijlocul materialului.

Buclele de fir care apar dedesubt, pe dosul materialului, arată aproape întotdeauna o problemă la firul de sus, de obicei o înfiletare greșită ori o tensiune prea slabă. Firul de jos vizibil pe fața materialului arată o tensiune de sus prea mare. Reglajul se face câte o treaptă, cu o nouă probă după fiecare modificare.

Primele cusături, pe hârtie

Un exercițiu folosit în multe ateliere: se desenează linii drepte, curbe și colțuri pe o foaie de hârtie, iar începătorul le coase fără fir în mașină, urmărind liniile cu acul. Găurile din hârtie arată imediat cât de drept merge cusătura. După 15-20 de minute, mâinile învață să ghideze materialul fără să-l tragă ori să-l împingă.

Mașina trage singură materialul. Mâinile doar îl conduc, ca pe un volan. Trasul de material îndoaie acul și strâmbă cusătura.

Primele proiecte

O față de pernă dreptunghiulară, o sacoșă de pânză, un set de șervete, perdele simple ori tivul unor pantaloni sunt primele proiecte ideale. Au cusături drepte, puține colțuri și dau un rezultat folositor după o singură seară.

Câteva obiceiuri ale croitorilor fac diferența. Materialul de bumbac se spală și se calcă înainte de croit, pentru că se strânge adesea cu 3-5% la prima spălare. Marginea de cusătură, de obicei de 1-1,5 centimetri, se păstrează constantă cu ajutorul liniilor gravate pe placa acului. La început și la sfârșit, câteva împunsături înapoi fixează cusătura. Fiecare cusătură se calcă imediat după ce a fost făcută, iar diferența dintre un obiect care arată făcut acasă și unul care arată profesionist ține, de multe ori, doar de fierul de călcat.

Reparațiile, partea care amortizează mașina

Mașina de cusut se răsplătește cel mai repede prin reparații. Tivul pantalonilor scurtați, cusătura descusută de la o geacă, perdelele ajustate la înălțimea ferestrei ori fermoarul schimbat la o fustă durează 15-30 de minute acasă. Pentru fermoare se folosește piciorușul special, îngust, care permite cusutul foarte aproape de dinți.

Hainele cumpărate se ajustează pe corp: talia unei rochii strânsă cu 1-2 centimetri, mânecile unei cămăși scurtate. Primele încercări se fac pe haine vechi, pe care nu le regreți dacă ceva nu iese perfect.

Întreținerea și siguranța

Scamele se adună sub placa acului și în jurul suveicii. O pensulă mică, folosită după fiecare proiect mai mare, previne cele mai multe blocaje. Unele mașini cer câteva picături de ulei special în anumite puncte, iar altele nu trebuie unse deloc, iar manualul spune exact ce și unde.

Degetele se țin la cel puțin 1-2 centimetri de ac, iar acul și piciorușul se schimbă doar cu mașina oprită din întrerupător, nu doar cu pedala lăsată. Copiii învață pe viteză mică, iar multe mașini moderne au un limitator de viteză tocmai pentru ei. Odată depășite primele proiecte, mașina scoasă din dulap devine, pentru mulți, un mod de a repara în loc să arunce, de a modifica hainele cumpărate și de a petrece o seară liniștită, cu mâinile ocupate.