Metoda Cornell și notițele care chiar se folosesc
Mulți elevi și studenți ies de la curs cu pagini întregi scrise mărunt, aproape tot ce a spus profesorul, dar se uită peste ele abia în sesiune, când nu mai înțeleg ce au notat. Alții fotografiază tabla ori slide-urile și nu le mai deschid niciodată. Notițele utile sunt cele care pot fi folosite la învățat, nu cele care arată impresionant.
Metoda Cornell, dezvoltată în anii 1950 de Walter Pauk, profesor la Universitatea Cornell din Statele Unite, e una dintre cele mai cunoscute tehnici de luare a notițelor. Se folosește la liceu, la facultate, la cursuri de formare și în ședințe de lucru.
Pagina împărțită în trei și ce scrii la oră
O pagină obișnuită se împarte în 3 zone, cu 2 linii trase o singură dată:
- o coloană îngustă în stânga, de aproximativ 6 centimetri, pentru întrebări și cuvinte-cheie;
- o zonă lată în dreapta, de aproximativ 15 centimetri, pentru notițele propriu-zise;
- o bandă orizontală în partea de jos, de aproximativ 5 centimetri, pentru rezumat.
Sus, se notează data, materia și subiectul. Mulți își pregătesc dinainte un teanc de foi trasate ori tipăresc un șablon.
În timpul orei, se scrie doar în zona mare. Se notează ideile principale, definițiile, exemplele, formulele și ce scrie profesorul pe tablă. Nu se scrie tot, cuvânt cu cuvânt, ci cu propoziții scurte, prescurtări proprii, săgeți și liniuțe.
Spațiile libere între idei, de 1-2 rânduri, lasă loc completărilor ulterioare. Când profesorul spune „asta e important” ori „asta vine la examen”, ideea se marchează cu o steluță.
După curs, întrebările de pe margine și rezumatul
Cât mai repede după curs, ideal în aceeași zi, notițele se recitesc. În coloana din stânga, în dreptul fiecărui paragraf, se scrie o întrebare la care paragraful răspunde ori un cuvânt-cheie. De exemplu, lângă un paragraf despre fotosinteză: „Ce produce fotosinteza?”, „Unde are loc?”. Pasul acesta transformă notițele într-un instrument de autotestare. Pentru o oră de curs, el durează, de obicei, 10-15 minute. Formularea întrebărilor obligă mintea să proceseze informația, nu doar să o recunoască. În banda de jos, se scrie un rezumat al întregii pagini, în 2-4 propoziții, cu cuvintele proprii. Dacă rezumatul nu iese, înseamnă că o parte din materie nu e înțeleasă, iar întrebarea pentru profesor sau pentru colegi e gata pregătită. La sfârșitul săptămânii, rezumatele de pe toate paginile, citite unul după altul, dau în 5 minute imaginea întregii materii parcurse.
Recapitularea, cu mâna pe pagină
La recapitulare, se acoperă cu o foaie coloana din dreapta și se încearcă răspunsul cu voce tare la întrebările din stânga. Apoi se verifică. Întrebările la care nu ai răspuns se marchează și se reiau a doua zi.
Cercetările despre memorie arată că testarea activă, numită de psihologi practică prin recuperare, fixează informația mult mai bine decât recitirea pasivă. Metoda Cornell pune această tehnică pe aceeași pagină cu notițele.
Prescurtările proprii
Viteza contează în timpul cursului, iar un sistem de prescurtări, folosit consecvent, câștigă minute întregi. Câteva exemple des folosite: „ex.” pentru exemplu, „def.” pentru definiție, săgeata pentru „duce la” ori „rezultă”, „≠” pentru „diferit de”, „+” pentru „și”, „f.” pentru „fără”. Fiecare elev își construiește lista lui, în primele 2-3 săptămâni ale semestrului.
Un mic glosar, scris pe interiorul copertei caietului, evită confuzia de peste câteva luni, când „p.” ar putea însemna „pentru”, „pagina” ori „presiune”. Culorile se folosesc cu măsură: 2-3 culori, cu rol fix, de exemplu roșu pentru definiții și verde pentru exemple, ajută mai mult decât o pagină în curcubeu. Un caiet de 80 de file ajunge, la 2 pagini Cornell pe oră de curs, pentru aproximativ 80 de ore.
Recitirea la intervale
Curba uitării, descrisă în secolul al XIX-lea de psihologul german Hermann Ebbinghaus, arată că o mare parte din informația nouă se pierde în primele zile, dacă nu e repetată. Recitirea întrebărilor de pe margine după o zi, apoi după o săptămână, apoi după o lună, cu câte 10 minute de fiecare dată, păstrează materia mult mai bine decât o noapte albă înainte de examen. În experimentele lui Ebbinghaus, peste jumătate din silabele învățate se pierdeau în primele 24 de ore, iar fiecare repetare încetinea uitarea.
De mână, pe laptop, în ședințe ori online
Un studiu des citat, publicat în 2014 de Pam Mueller și Daniel Oppenheimer, a arătat că studenții care au luat notițe de mână au răspuns mai bine la întrebările conceptuale decât cei care au scris pe laptop. Explicația propusă: pe laptop, oamenii tind să transcrie cuvânt cu cuvânt, iar de mână sunt obligați să selecteze și să reformuleze. Studii ulterioare au nuanțat rezultatul, dar ideea centrală rămâne: notițele selectate și reformulate ajută mai mult decât transcrierea. Metoda Cornell funcționează și pe tabletă, cu un creion digital, și în aplicațiile de notițe, cu un tabel cu 2 coloane și un rând de rezumat jos. În ședințele de lucru, coloana din stânga găzduiește sarcinile și responsabilii, iar rezumatul de jos devine lista de pași următori. La citirea unei cărți de specialitate, fiecare capitol primește o pagină Cornell. La cursurile video, butonul de pauză înlocuiește grija de a nu pierde nimic, iar notițele ies mai aerisite.
Alte metode, pentru alte materii
Metoda Cornell se potrivește materiilor cu multe idei și definiții, ca istoria, biologia, dreptul ori economia. Pentru materiile cu multe legături între concepte, hărțile mentale, cu ideea centrală în mijloc și ramuri în jur, sunt o alternativă bună. La matematică și fizică, exercițiile rezolvate pas cu pas, cu greșelile tipice notate pe margine, valorează mai mult decât orice schemă. Mulți combină metodele, în funcție de materie și de profesor.






