Diabetul zaharat de tip 2 este o boală metabolică cronică caracterizată prin rezistența la insulină și incapacitatea pancreasului de a produce suficientă insulină pentru a menține nivelul normal al glicemiei.
Această afecțiune este cea mai frecventă formă de diabet, afectând milioane de oameni la nivel mondial. Deși poate apărea la orice vârstă, diabetul de tip 2 este mai des întâlnit la adulții de peste 40 de ani, în special în rândul persoanelor supraponderale sau sedentare.
Cauzele diabetului zaharat de tip 2
Diabetul de tip 2 apare atunci când celulele corpului devin rezistente la insulină, ceea ce înseamnă că nu mai pot folosi eficient glucoza din sânge. În timp, pancreasul nu mai poate produce suficientă insulină pentru a compensa această rezistență, ceea ce duce la creșterea nivelului glicemiei. Factorii care contribuie la apariția bolii includ:
-
Obezitatea și stilul de viață sedentar – excesul de greutate, în special grăsimea abdominală, crește rezistența la insulină.
-
Predispoziția genetică – persoanele cu rude apropiate care suferă de diabet de tip 2 au un risc mai mare de a dezvolta boala.
-
Dieta nesănătoasă – consumul excesiv de alimente procesate, bogate în zahăr și grăsimi nesănătoase, favorizează apariția diabetului.
-
Vârsta înaintată – pe măsură ce îmbătrânim, celulele devin mai puțin sensibile la insulină.
-
Stresul și lipsa somnului – pot afecta metabolismul și crește riscul de diabet.
-
Afecțiuni preexistente – hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat sunt factori de risc asociați diabetului.
Simptomele diabetului zaharat de tip 2 pot apărea treptat și sunt adesea ignorate în fazele incipiente ale bolii. Printre cele mai comune simptome se numără:
-
Sete excesivă și urinare frecventă – organismul încearcă să elimine excesul de glucoză prin urină.
-
Oboseală cronică – celulele nu primesc suficientă energie din cauza rezistenței la insulină.
-
Foame excesivă – chiar și după masă, senzația de foame persistă.
-
Vedere încețoșată – nivelul ridicat de zahăr din sânge poate afecta ochii.
-
Vindecare lentă a rănilor – diabetul afectează circulația și regenerarea țesuturilor.
-
Infecții frecvente – În special infecții ale pielii, gingiilor și tractului urinar.
Diabetul de tip 2 este diagnosticat printr-o serie de teste medicale, precum:
-
Testul glicemiei a jeun – nivelul zahărului din sânge este măsurat după cel puțin 8 ore de post.
-
Testul hemoglobinei glicozilate (HbA1c) – arată media glicemiei din ultimele 2-3 luni.
-
Testul de toleranță la glucoză – evaluează modul în care organismul procesează zahărul.
Gestionarea diabetului de tip 2 implică modificări ale stilului de viață, tratament medicamentos și, în unele cazuri, administrarea insulinei.
1. Adoptarea unei diete echilibrate
-
Reducerea consumului de carbohidrați rafinați și zahăr.
-
Creșterea consumului de fibre, legume și proteine slabe.
-
Evitarea băuturilor îndulcite și a alimentelor procesate.
2. Activitatea fizică regulată
-
Exercițiile fizice, precum mersul pe jos, alergarea sau înotul, ajută la îmbunătățirea sensibilității la insulină.
-
Se recomandă cel puțin 30 de minute de mișcare zilnic.
3. Medicamente antidiabetice
Dacă schimbările în stilul de viață nu sunt suficiente, medicul poate prescrie medicamente care ajută la controlul glicemiei, cum ar fi:
-
Metformina – Reduce producția de glucoză a ficatului și îmbunătățește răspunsul organismului la insulină.
-
Sulfoniluree și glinide – Stimulează pancreasul să producă mai multă insulină.
-
Inhibitori SGLT2 – Ajută la eliminarea excesului de glucoză prin urină.
4. Controlul greutății și reducerea stresului
-
Pierderea a 5-10% din greutatea corporală poate îmbunătăți semnificativ sensibilitatea la insulină.
-
Tehnicile de relaxare, precum yoga sau meditația, ajută la reducerea nivelului de stres, un factor ce poate afecta glicemia.
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecțiune serioasă, dar poate fi gestionată eficient printr-un stil de viață sănătos, tratament adecvat și monitorizare regulată. Adoptarea unei diete echilibrate, exercițiile fizice și menținerea unei greutăți normale sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții.
